La serviciu, lucrurile par să meargă bine. Îți îndeplinești responsabilitățile, respecți termenele, răspunzi la mesaje și găsești soluții atunci când apar probleme. Cei din jur te consideră o persoană organizată, serioasă și de încredere. Rareori lași să se vadă că ai putea avea dificultăți.
Acasă, însă, lucrurile se schimbă. Chiar dacă ziua s-a încheiat, gândurile continuă. Îți amintești ce ai fi putut face mai bine, te gândești la sarcinile de mâine și îți faci griji că ai omis ceva important. Uneori, nici măcar după o zi reușită nu reușești să te bucuri de ceea ce ai realizat. Simți că ar mai fi ceva de făcut.
Pentru unele persoane, această experiență poate fi legată de ceea ce este numit, în limbajul psihologic, anxietate înalt funcționala. Termenul nu reprezintă un diagnostic clinic distinct, dar descrie o situație pe care mulți oameni o cunosc: își îndeplinesc responsabilitățile și par să facă față cu succes vieții de zi cu zi, în timp ce se confruntă cu îngrijorări persistente, tensiune și o presiune interioară greu de gestionat.
Cum se manifestă anxietatea atunci când, din exterior, totul pare în regulă?
Anxietatea nu duce întotdeauna la evitarea situațiilor dificile sau la momente de panică vizibile. Uneori, o persoană continuă să muncească, să aibă grijă de ceilalți și să își respecte toate angajamentele, chiar și atunci când se simte copleșită.
Poate accepta responsabilități suplimentare pentru că îi este greu să refuze. Poate verifica de mai multe ori un proiect, de teamă să nu facă o greșeală. Sau poate simți că trebuie să fie mereu pregătită pentru orice problemă, chiar și atunci când nu există un motiv concret de îngrijorare.
În astfel de situații, activitatea intensă poate deveni o modalitate de a ține neliniștea sub control. Atât timp cât există ceva de rezolvat, persoana simte că are un scop clar și că poate preveni lucrurile neplăcute. Când ritmul încetinește, grijile pe care le-a amânat în timpul zilei pot reveni.
Nu orice persoană ambițioasă sau perfecționistă se confruntă cu anxietate. Contează mai ales ce se află în spatele comportamentului: alegi să faci un lucru pentru că îți dorești sau simți că nu îți poți permite să îl faci mai puțin bine?
Semne că presiunea interioară a devenit prea mare
Anxietatea poate fi dificil de recunoscut atunci când comportamentele asociate cu ea sunt apreciate de cei din jur. Există câteva tipare care merită observate, mai ales dacă se repetă și îți afectează starea de bine.
Perfecționismul și teama de greșeală
Îți este greu să accepți un rezultat bun dacă nu este exact așa cum ți-ai imaginat. Revii asupra lucrurilor deja încheiate, verifici detalii și îți amintești mult timp greșeli minore. Chiar și atunci când primești aprecieri, ai tendința să te concentrezi asupra aspectelor care ar fi putut fi îmbunătățite.
Vinovăția atunci când te odihnești
Ai timp liber, dar nu reușești să te bucuri de el. Te gândești la ce ar trebui să rezolvi sau ai impresia că pierzi timpul. Uneori, alegi să muncești în continuare doar pentru a scăpa de disconfortul pe care îl simți atunci când nu faci nimic.
Nevoia de a controla fiecare detaliu
Planificarea te ajută să te organizezi, însă devine obositoare atunci când simți că trebuie să anticipezi orice posibilitate. Schimbările de ultim moment îți provoacă multă neliniște, iar incertitudinea este greu de tolerat.
Dificultatea de a cere ajutor
Cei din jur se bazează pe tine, iar tu ai învățat să fii persoana care găsește soluții. Îți vine greu să spui că nu mai poți sau că ai nevoie de sprijin. Poate te temi că ceilalți te vor considera mai puțin competent sau că îi vei dezamăgi.
Semne fizice și dificultăți de somn
Tensiunea psihică se poate manifesta și prin încordarea mușchilor, dureri de cap, strângerea maxilarului, disconfort digestiv sau dificultăți de adormire. Aceste simptome pot avea numeroase cauze, așa că nu trebuie atribuite automat anxietății. Dacă persistă, este important să fie evaluate corespunzător.
Un singur semn nu înseamnă că ai o problemă de anxietate. Mai relevant este să observi cât de des apar aceste stări, cât de greu îți este să le gestionezi și cât de mult îți influențează viața.
Ce se poate întâmpla dacă ignori aceste semnale?
Atunci când reușitele sunt însoțite constant de teamă, autocritică și suprasolicitare, poate deveni dificil să îți dai seama când ai nevoie de o pauză.
La început, s-ar putea să observi doar că ești mai obosit, mai iritabil sau mai puțin prezent în relațiile cu cei apropiați. În timp, această presiune constantă poate contribui la epuizare, probleme de somn și dificultăți de concentrare. Unele persoane ajung să nu mai știe ce își doresc cu adevărat, pentru că și-au organizat viața în jurul responsabilităților și a așteptărilor celorlalți.
Un alt efect este pierderea satisfacției personale. Obiectivele sunt atinse, proiectele sunt finalizate, dar sentimentul de mulțumire durează foarte puțin. Atenția se mută repede spre următoarea sarcină, iar odihna pare justificată numai după ce totul a fost rezolvat.
Este important de înțeles că aceste evoluții nu sunt inevitabile. Felul în care reacționăm poate fi influențat de experiențele anterioare, de mediul în care trăim și de resursele de care dispunem. Tocmai de aceea, identificarea timpurie a dificultăților poate fi utilă.
Cum te poate ajuta psihoterapia?
A cere sprijin nu înseamnă că trebuie să renunți la obiectivele tale sau să devii mai puțin implicat în ceea ce faci. Poți rămâne o persoană responsabilă și ambițioasă fără să simți permanent că trebuie să demonstrezi ceva.
În psihoterapie, poți explora motivele pentru care îți este atât de greu să greșești, să refuzi o solicitare sau să îți acorzi timp pentru odihnă. Uneori, aceste tipare au legătură cu experiențe mai vechi, cu așteptările familiei sau cu felul în care ai învățat să obții apreciere și siguranță.
Intervenția potrivită depinde de dificultățile fiecărei persoane. Dacă anxietatea este persistentă sau afectează semnificativ viața de zi cu zi, o evaluare realizată de un specialist poate clarifica ce se întâmplă și ce forme de sprijin ar fi potrivite.
Un exercițiu de reflecție pentru astăzi
Alege un moment în care simți că trebuie neapărat să mai rezolvi ceva, deși ești obosit. Înainte să treci la următoarea sarcină, acordă-ți câteva minute și întreabă-te:
„Ce cred că s-ar întâmpla dacă aș lăsa acest lucru pentru mâine?”
Încearcă să observi răspunsul fără să te judeci. Este vorba despre o consecință concretă sau despre teama că cineva ar putea fi nemulțumit? Simți că trebuie să termini pentru că este important sau pentru că îți este greu să suporți senzația de a avea ceva neterminat?
Nu trebuie să găsești imediat o soluție. Uneori, primul pas este să înțelegi ce te împinge să continui atunci când ai nevoie de odihnă.
A avea grijă de tine nu presupune să faci totul perfect. Înseamnă și să îți recunoști limitele, să îți iei în serios nevoile și să îți permiți să fii om, inclusiv în zilele în care nu reușești să le faci pe toate.
